Leasingul de personal reprezintă o soluție frecvent utilizată pe piața muncii din România și presupune colaborarea între o firmă specializată care oferă servicii dedicate și companii care au nevoie de angajați pentru perioade determinate sau proiecte specifice.
Leasingul de personal este reglementat în principal de Codul muncii din România și de legislație conexă. Conform art. 88 din Codul Muncii, agențiile de muncă temporară trebuie să fie autorizate și să respecte condițiile prevăzute de lege, inclusiv protecția drepturilor salariaților temporari. Un element important în reglementarea leasingului de personal este Ordinul Ministerului Muncii nr. 273/2020, care detaliază cerințele privind autorizarea agențiilor de muncă temporară. Aceste cerințe includ obligația agențiilor de a demonstra stabilitate financiară și capacitatea de a respecta contractele de muncă temporară.
Legislație leasing de personal cu privire la actorii implicați
Munca prin agent de muncă temporar este reglementată în Codul muncii și, în mod special, în HG nr. 1256/2011. Trei actori sunt implicați în leasingul de personal: agentul de muncă temporară, salariatul de muncă temporară (între care se încheie un contract de muncă pe perioadă ne/determinată) și utilizatorul.
Conform Codului muncii, cei trei actori principali au roluri și obligații bine definite:
Agentul de muncă temporară
Agentul de muncă temporară este o entitate juridică autorizată care încheie contracte de muncă temporară cu salariații și le pune la dispoziția utilizatorului. Conform Codului muncii, agentul de muncă temporară trebuie să se asigure:
- încheierea unui contract individual de muncă cu salariatul temporar, fie pe perioadă determinată, fie nedeterminată;
- garantarea unui salariu egal cu cel primit de un angajat permanent care prestează o muncă echivalentă la utilizator;
- asigurarea protecției sociale și a condițiilor de muncă în conformitate cu legislația în vigoare.
Agentul de muncă temporară rămâne responsabil pentru respectarea tuturor obligațiilor legale față de salariat, inclusiv plata contribuțiilor sociale și a altor beneficii reglementate de lege.
Salariatul de muncă temporară
Salariatul de muncă temporară este angajatul care încheie un contract de muncă temporară cu agentul de muncă temporară. Principalele drepturi ale acestuia includ:
- un salariu cel puțin egal cu cel al angajaților permanenți care prestează muncă similară;
- concediu de odihnă și alte beneficii sociale prevăzute de legislația muncii;
- protecție împotriva discriminării și condiții de muncă sigure.
În cazul în care apar probleme legate de condițiile de muncă la utilizator, salariatul are dreptul să se adreseze atât agentului de muncă temporară, cât și autorităților competente.
Utilizatorul
Utilizatorul este compania care beneficiază de serviciile salariatului de muncă temporară furnizat de agentul de muncă temporară. Conform Codului muncii, utilizatorul are următoarele obligații:
- asigurarea condițiilor de muncă adecvate, inclusiv respectarea normelor de securitate și sănătate în muncă;
- acordarea accesului la aceleași facilități (ex. cantine, spații de recreere) de care beneficiază angajații permanenți;
- colaborarea cu agentul de muncă temporară pentru monitorizarea respectării drepturilor salariatului temporar.
Utilizatorul nu poate impune salariatului temporar condiții diferite față de cele ale angajaților proprii pentru aceeași muncă prestată.
Conform legislației în vigoare, colaborarea între acești actori trebuie să respecte normele legale pentru a asigura protecția drepturilor salariaților și funcționarea corectă a relației de muncă.
Alte reglementări legale cu privire la munca temporară
Potrivit legislației din România, orice contract de muncă temporară trebuie să includă:
- durata exactă a misiunii;
- drepturile salariale și alte beneficii oferite angajatului;
- condițiile de muncă și cerințele postului;
- protecția în caz de accident de muncă și asigurări sociale.
Munca temporară este o formă de angajare flexibilă, care permite firmelor să angajeze personal doar pentru o perioadă limitată de timp. Aceasta este frecvent utilizată în București, dar și în alte orașe mari, datorită dinamicii pieței muncii.
Angajații care lucrează în regim temporar beneficiază de aceleași drepturi precum angajații permanenți, inclusiv dreptul la concediu, la un salariu echitabil și la condiții de muncă sigure. Contractele pentru munca temporară sunt reglementate de legislația muncii, iar firmele care intermediază aceste servicii trebuie să fie autorizate.
Legea 156/2000 privind protecția cetățenilor români care lucrează în străinătate prevede reguli speciale pentru leasingul de personal transnațional, inclusiv obligația agențiilor de a oferi transparență completă în ceea ce privește condițiile de muncă și remunerația. De asemenea, această lege impune verificarea periodică a firmelor care desfășoară astfel de activități pentru a preveni abuzurile sau exploatarea angajaților.
Este obligatoriu ca firma beneficiară să colaboreze cu agenția de muncă temporară pentru a asigura condiții optime de muncă și pentru a respecta normele de securitate și sănătate în muncă, conform Legii nr. 319/2006. Aceasta include furnizarea echipamentelor de protecție necesare și efectuarea instruirilor obligatorii privind sănătatea și securitatea în muncă.
Totodată, legislația prevede că angajații temporari trebuie să aibă acces la aceleași facilități ca și angajații permanenți ai beneficiarului, inclusiv acces la cantine, spații de recreere și alte beneficii similare. Conform Directivei Europene 2008/104/CE, angajații temporari trebuie să beneficieze de un tratament echitabil și să nu fie discriminați în raport cu angajații permanenți.
Inspecția Muncii are un rol esențial în monitorizarea și controlul activităților desfășurate de agențiile de leasing de personal, asigurând respectarea prevederilor legale. Nerespectarea cerințelor legislative poate atrage sancțiuni severe, inclusiv amenzi sau retragerea autorizației agenției respective.
Mai multe informații despre leasing de personal și legislație, poți găsi pe site-ul nostru – SMM Workforce – pe care îl actualizăm astfel încât să fie la zi cu tot ceea ce este nou în domeniu.
Avantaje și dezavantaje ale muncii temporare
Munca temporară oferă multiple avantaje, dar și dezavantaje. Printre avantajele principale se numără flexibilitatea și posibilitatea de a reduce costurile pe termen scurt. Pe de altă parte, dezavantajele pot include un nivel mai scăzut de loialitate din partea angajaților și necesitatea unui management mai riguros al resurselor umane.
Leasingul de personal este adesea preferat de companiile din București și din alte orașe din țară datorită nevoilor lor dinamice și proiectelor pe termen scurt. Cu toate acestea, este esențial ca ambele părți, atât firma care oferă serviciile, cât și compania beneficiară, să respecte legislația pentru a evita orice litigiu sau problemă ulterioară.